INSTRUCŢIUNI Nr. 82 din 29 martie 2010 -privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de eliberare a apostilei pentru actele oficiale administrative începând cu data de 21 Mai 2010
SECŢIUNEA 1
Primirea documentelor
ART. 6
(1) În cadrul biroului apostilă se realizează stabilirea identităţii solicitantului.
(2) Aplicarea apostilei poate fi solicitată de:
a) titularul actului;
b) soţul/soţia titularului actului ori o rudă până la gradul II cu titularul actului;
c) altă persoană fizică, care prezintă procură notarială sau împuternicire avocaţială;
d) o persoană juridică care a încheiat cu titularul actului un contract având ca obiect realizarea în numele acestuia a procedurilor necesare pentru eliberarea apostilei, prin reprezentant care prezintă delegaţie în acest sens;
e) o misiune diplomatică sau un oficiu consular în România al unui stat semnatar al Convenţiei, dacă aceasta/acesta poate asigura transmiterea prin corespondenţă atât a documentelor necesare eliberării apostilei la instituţia prefectului competentă, cât şi a actelor pentru care s-a eliberat apostila către titularul acestora.
(3) În cazul în care procura notarială prevăzută la alin. (2) lit. c) a fost întocmită pe teritoriul unui alt stat, este necesar ca aceasta să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să fie tradusă în limba română şi legalizată;
b) să fie apostilată de autorităţile competente ale statului pe al cărui teritoriu a fost întocmită.
ART. 7- (1) În vederea eliberării apostilei, solicitantul are obligaţia de a prezenta actul de identitate şi de a depune la biroul apostilă al instituţiei prefectului competente următoarele documente:
a) o cerere, indiferent de numărul actelor aparţinând aceluiaşi titular pentru care se solicită eliberarea apostilei;
b) actul pentru care se solicită eliberarea apostilei, în original;
c) dovada achitării taxelor prevăzute la art. 5 alin. (1).
(2) În cazul în care se solicită eliberarea apostilei pentru acte aparţinând mai multor titulari sau pentru acte ce urmează a fi folosite în mai multe state, solicitantul trebuie să completeze câte o cerere pentru fiecare titular de act sau pentru fiecare stat în care urmează a fi folosit acel act.
(3) În cazul în care solicitantul nu este titularul actului pentru care se solicită eliberarea apostilei, acesta trebuie să prezinte, după caz, şi următoarele:
a) actul de identitate;
b) documente care atestă relaţia prevăzută la art. 6 alin. (2) lit. b), dacă aceasta nu rezultă din actul de identitate prezentat potrivit alin. (1);
c) procura notarială, împuternicirea avocaţială sau delegaţia cerută potrivit art. 6 alin. (2) lit. c) şi d).
(4) În sensul prezentelor instrucţiuni, prin act de identitate se înţelege cartea de identitate, cartea de identitate provizorie şi buletinul de identitate, aflate în termen de valabilitate.
(5) În lipsa actului de identitate emis de autorităţile române, solicitantul poate prezenta un document similar, emis de autorităţi publice din statul în care are domiciliul sau reşedinţa, ori paşaportul.
(6) Modelul cererii menţionate la alin. (1) lit. a) este prevăzut în anexa nr. 3.
ART. 8
Solicitanţii pot depune documentele şi prin corespondenţă, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) actul pentru care se solicită eliberarea apostilei este însoţit de documentele cerute de prezentele instrucţiuni pentru eliberarea apostilei;
b) documentele sunt transmise printr-un serviciu de curierat rapid, cu confirmare de primire.
SECŢIUNEA a 2-a -
Verificarea competenţei instituţiei prefectului
ART. 9
(1) La primirea documentelor, trebuie să se verifice dacă:
a) actul pentru care se solicită eliberarea apostilei este de natura celor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a);
b) este îndeplinit unul dintre următoarele criterii:
1. persoanele prevăzute la art. 6 alin. (2) lit. a) şi b) au domiciliul/ultimul domiciliu în judeţul în care îşi are sediul instituţia prefectului sesizată; sau
2. sediul emitentului actului se află în judeţul în care îşi are sediul instituţia prefectului sesizată.
(2) Considerarea unui criteriu sau a altuia trebuie să se facă în favoarea solicitantului.
(3) Fără aplicarea criteriilor prevăzute la alin. (1) lit. b) documentele preluate de misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României de la solicitanţi aflaţi în afara graniţelor statului român se transmit Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti, care, după eliberarea apostilei, le remite misiunii diplomatice ori oficiului consular. Operaţiunile privind transmiterea şi restituirea documentelor se realizează prin Ministerul Afacerilor Externe.
În cazul în care titularul actului solicită eliberarea apostilei pentru un act emis în alt judeţ decât cel in care îşi are domiciliul, instituţia prefectului competentă este cea sesizată (din judeţul în care titularul îşi are domiciliul), biroul de apostilă efectuând procedura de verificare în colaborare cu biroul din judeţul sau municipiul Bucureşti, în care se află sediul emitentului.
SECŢIUNEA a 3-a
Înregistrarea cererii de eliberare a apostilei
ART. 10
În cadrul biroului apostilă se asigură:
a) înregistrarea cererii depuse de solicitant, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezentele instrucţiuni;
b) verificarea actelor pentru care urmează să se elibereze apostila şi confruntarea cu datele corespunzătoare din cererea completată de solicitant;
c) notarea într-un registru de evidenţă, pe suport hârtie şi/sau în format electronic, a următoarelor informaţii:
1. data primirii cererii;
2. numărul de înregistrare a cererii, care se trece, în mod corespunzător, şi pe apostilă;
3. numele solicitantului şi a calităţii acestuia, după caz: titular, soţul/soţia titularului, rudă de gradul I sau II cu titularul, împuternicit, reprezentant al unei persoane juridice sau oficiu consular;
4. numele titularului actului şi cetăţenia acestuia;
5. denumirea actului pentru care se solicită aplicarea apostilei, a seriei şi numărului acestuia;
6. numărul procurii, al împuternicirii avocaţiale, al contractului şi/sau al delegaţiei reprezentantului persoanei juridice ori al corespondenţei, după caz;
7. statul în care urmează a fi folosit actul;
8. emitentul actului;
9. datele privind verificarea semnăturii, a calităţii în care a acţionat semnatarul actului şi, dacă este cazul, a identităţii sigiliului sau a ştampilei de pe actul pentru care se solicită eliberarea apostilei;
10. observaţii cu privire la scopul utilizării actului sau/şi la alte aspecte considerate importante.
ORDONANŢĂ Nr. 66 din 24 august 1999 pentru aderarea României la Convenţia cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961
Text în vigoare începând cu data de 25 noiembrie 2010 REALIZATOR: COMPANIA DE INFORMATICĂ NEAMŢ
Text actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT în baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 26 octombrie 2010.
Act de bază
#B: Ordonanţa Guvernului nr. 66/1999
Acte modificatoare
#M1: Legea nr. 142/2004
#M2: Legea nr. 121/2005
#M3: Legea nr. 244/2007
#M4: Legea nr. 202/2010
Modificările şi completările efectuate prin actele normative enumerate mai sus sunt scrise cu font italic. În faţa fiecărei modificări sau completări este indicat actul normativ care a efectuat modificarea sau completarea respectivă, în forma #M1, #M2 etc.
#CIN NOTĂ: Ordonanţa Guvernului nr. 66/1999 a fost aprobată prin Legea nr. 52/2000.
#B În temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României şi al art. 1 lit. C pct. 8 din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României emite următoarea ordonanţă:
ART. 1
România aderă la Convenţia cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961.
#M4
ART. 2
Autorităţile române competente să aplice apostila prevăzută la art. 3 alin. (1) din Convenţie sunt: tribunalele pentru actele oficiale prevăzute la art. 1 lit. a) şi d), camerele notarilor publici pentru actele oficiale prevăzute la art. 1 lit. c) şi prefecturile pentru actele oficiale prevăzute la art. 1 lit. b).
#B
CONVENŢIE
cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine*)
(încheiată la 5 octombrie 1961)
*) Traducere.
Statele semnatare ale prezentei convenţii,
dorind să suprime cerinţa supralegalizării diplomatice sau consulare a actelor oficiale străine,
au decis să încheie o convenţie în acest sens şi au convenit asupra următoarelor dispoziţii:
ART. 1
Prezenta convenţie se aplică actelor oficiale care au fost întocmite pe teritoriul unui stat contractant şi care urmează să fie prezentate pe teritoriul unui alt stat contractant.
Sunt considerate acte oficiale, în sensul prezentei convenţii:
a) documentele care emană de la o autoritate sau de la un funcţionar al unei jurisdicţii a statului, inclusiv cele care emană de la ministerul public, de la un grefier sau de la un executor judecătoresc;
b) documentele administrative;
c) actele notariale;
d) declaraţiile oficiale, cum ar fi: cele privind menţiuni de înregistrare, viza de învestire cu data certă şi legalizări de semnătură, depuse pe un act sub semnătură privată.
Totuşi prezenta convenţie nu se aplică:
a) documentelor întocmite de agenţi diplomatici sau consulari;
b) documentelor administrative care au legătură directă cu o operaţiune comercială sau vamală.
ART. 2
Fiecare stat contractant scuteşte de supralegalizare actele căror li se aplică această convenţie şi care urmează să fie prezentate pe teritoriul său. Supralegalizarea, în sensul prezentei convenţii, are în vedere numai formalitatea prin care agenţii diplomatici sau consulari ai ţării pe teritoriul căreia actul urmează să fie prezentat atestă veracitatea semnăturii, calitatea în care a acţionat semnatarul actului sau, după caz, identitatea sigiliului şi a ştampilei de pe acest act.
ART. 3*)
Singura formalitate care ar putea fi cerută pentru a atesta veracitatea semnăturii, calitatea în care a acţionat semnatarul actului sau, după caz, identitatea sigiliului sau a ştampilei de pe acest act, este aplicarea apostilei definite la art. 4, eliberată de către autoritatea competentă a statului din care emană documentul.
Totuşi formalitatea menţionată în alineatul precedent nu poate fi cerută atunci când fie legile, regulamentele sau uzanţele în vigoare în statul în care actul urmează să fie prezentat, fie o înţelegere între două sau mai multe state contractante o înlătură, o simplifică sau scuteşte actul de supralegalizare.
#CIN
*) Reproducem mai jos prevederile articolului unic din Legea nr. 244/2007 (#M3).
#M3
"ARTICOL UNIC
Plata taxelor aferente apostilei prevăzute la art. 3 alin. 1 din Convenţia cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, la care România a aderat prin Ordonanţa Guvernului nr. 66/1999, aprobată prin Legea nr. 52/2000, cu modificările ulterioare, se poate face prin orice modalitate de plată prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."
#B
ART. 4
Apostila prevăzută la art. 3 alin. 1 se aplică chiar pe act sau pe o prelungire a acestuia; ea trebuie să fie conformă cu modelul anexat la prezenta convenţie.
Totuşi ea poate fi redactată în limba oficială a autorităţii care o eliberează. Menţiunile care figurează în conţinutul ei pot fi date şi într-o a doua limbă. Titlul "Apostille (Convention de la Haye du 5 octobre 1961)" va fi menţionat în limba franceză.
ART. 5
Apostila este eliberată la cererea semnatarului sau a oricărui alt deţinător al actului.
Întocmită în mod corespunzător, ea atestă veracitatea semnăturii, calitatea în care a acţionat semnatarul actului sau, după caz, identitatea sigiliului sau a ştampilei de pe acest act.
Semnătura, sigiliul sau ştampila care figurează pe apostilă este scutită de orice atestare.
ART. 6
Fiecare stat contractant va desemna, în virtutea funcţiilor, autorităţile cărora li se atribuie competenţa de a aplica apostila prevăzută la art. 3 alin. 1.
El va comunica această desemnare Ministerului Afacerilor Externe al Olandei în momentul depunerii instrumentului său de ratificare ori de aderare sau a declaraţiei de extindere. El îi va comunica totodată şi orice modificare în desemnarea acestor autorităţi.
ART. 7
Fiecare dintre autorităţile desemnate potrivit art. 6 trebuie să ţină un registru sau un fişier în care să înregistreze apostilele eliberate, indicând:
a) numărul de ordine şi data apostilei;
b) numele semnatarului actului oficial şi calitatea în care acesta a acţionat sau, pentru actele nesemnate, indicarea autorităţii care a aplicat sigiliul sau ştampila.
La cererea oricărei persoane interesate autoritatea care a eliberat apostila este obligată să verifice dacă datele din apostilă corespund celor din registru sau din fişier.
ART. 8
Dacă între două sau mai multe state contractante există un tratat, o convenţie sau un acord care conţine dispoziţii ce supun atestarea semnăturii, sigiliului sau ştampilei anumitor formalităţi, prezenta convenţie nu derogă de la aceste formalităţi decât dacă ele sunt mai riguroase în raport cu cele prevăzute la art. 3 şi 4.
ART. 9
Fiecare stat contractant va lua măsurile necesare pentru a evita ca agenţii săi diplomatici sau consulari să procedeze la supralegalizări în cazul în care prezenta convenţie prevede scutirea.
ART. 10
Prezenta convenţie este deschisă semnării statelor reprezentate la a 9-a Sesiune a Conferinţei de la Haga de drept internaţional privat, precum şi Irlandei, Islandei, Marelui Ducat de Liechtenstein şi Turciei.
Ea va fi ratificată şi instrumentele de ratificare vor fi depuse la Ministerul Afacerilor Externe al Olandei.
ART. 11
Prezenta convenţie va intra în vigoare în a 60-a zi după depunerea celui de-al treilea instrument de ratificare prevăzut la art. 10 alin. 2.
Convenţia va intra în vigoare, pentru fiecare stat semnatar care o ratifică ulterior, în a 60-a zi după depunerea instrumentului său de ratificare.
ART. 12
Orice stat nemenţionat la art. 10 va putea să adere la prezenta convenţie după intrarea acesteia în vigoare în baza art. 11 alin. 1. Instrumentul de aderare va fi depus la Ministerul Afacerilor Externe al Olandei.
Aderarea nu va avea efect decât în relaţiile dintre statul care aderă şi statele contractante care nu vor ridica nici o obiecţie împotriva sa în termen de 6 luni după primirea notificării prevăzute la art. 15 lit. d). O asemenea obiecţie va fi comunicată Ministerului Afacerilor Externe al Olandei.
Convenţia va intra în vigoare, între statul care aderă şi statele care nu au ridicat nici o obiecţie împotriva aderării, în a 60-a zi după expirarea termenului de 6 luni menţionat la alineatul precedent.
ART. 13
Orice stat, în momentul semnării, ratificării sau aderării, va putea să declare că prezenta convenţie se va extinde la ansamblul teritoriilor pe care le reprezintă pe plan internaţional sau la unul ori mai multe dintre ele. Această declaraţie va avea efect în momentul intrării în vigoare a convenţiei pentru statul respectiv.
Ca urmare, orice extindere de această natură va fi comunicată Ministerului Afacerilor Externe al Olandei.
Atunci când declaraţia de extindere va fi făcută de un stat care a semnat şi a ratificat convenţia, aceasta va intra în vigoare pentru teritoriile respective conform dispoziţiilor art. 11. Atunci când declaraţia de extindere va fi făcută de un stat care a aderat la convenţie, aceasta va intra în vigoare, pentru teritoriile respective, conform dispoziţiilor art. 12.
ART. 14
Prezenta convenţie va avea o durată de 5 ani, începând cu data intrării sale în vigoare, conform art. 11 alin. 1, chiar şi pentru statele care o vor ratifica sau vor adera la aceasta ulterior.
În lipsa denunţării, convenţia va fi reînnoită tacit, din 5 în 5 ani.
Denunţarea va fi comunicată Ministerului Afacerilor Externe al Olandei, cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea termenului de 5 ani.
Ea va putea fi limitată la unele teritorii cărora li se aplică convenţia.
Denunţarea nu va avea efect cu privire la statul care o va notifica. Convenţia va rămâne în vigoare pentru celelalte state contractante.
ART. 15
Ministerul Afacerilor Externe al Olandei va comunica statelor vizate la art. 10, precum şi statelor care au aderat conform dispoziţiilor art. 12:
a) notificările vizate la art. 6 alin. 2;
b) semnăturile şi ratificările vizate la art. 10;
c) data la care prezenta convenţie va intra în vigoare conform dispoziţiilor art. 11 alin. 1;
d) aderările şi obiecţiile vizate la art. 12 şi data la care aderările vor avea efect;
e) extinderile vizate la art. 13 şi data la care ele vor avea efect;
f) denunţările vizate la art. 14 alin. 3.
Drept care subsemnaţii, special împuterniciţi, au semnat prezenta convenţie.
Făcută la Haga la 5 octombrie 1961, în limbile franceză şi engleză, textul în limba franceză prevalând în caz de divergenţe între texte, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Guvernului Olandei şi a cărui copie certificată va fi transmisă, pe cale diplomatică, fiecăruia dintre statele reprezentate la cea de-a 9-a sesiune a Conferinţei de la Haga de drept internaţional privat, precum şi Irlandei, Islandei, Marelui Ducat de Liechtenstein şi Turciei.
ANEXA 1
la convenţie
Model de apostilă
Apostila va avea forma unui careu cu latura de minimum 9 cm.
APOSTILLE
(Convention de la Haye du 5 octobre 1961)
1. Ţara ........................
Prezentul act oficial
2. a fost semnat de ................................
3. în calitate de ..................................
4. poartă sigiliul/ştampila ........................
Atestat
5. la .................... 6. data .........
7. de către ........................................
8. sub nr. .........................................
9. Sigiliul/ştampila: 10. Semnătura:
......................... ................
Please wait...
